Gândirea pozitivă

05/01/2019

 

Auzim în ultima perioadă tot mai multe despre gândirea pozitivă și efectele ei asupra întregii noastre vieți. Ni se spune că ceea ce gândim și transmitem în univers, vom primi ca și experiență ulterioară și de multe ori ne face să gandim dacă această gandire pozitivă este doar un concept sau chiar are baze reale și în acest caz, oare ceea ce gândim în fiecare moment al vieții noastre, dorim să experimentăm? Oare gândirea noastră este tot timpul conștientă? Oare ne ajută în a ne îmbunătăți viața? Are oare gândirea noastră toate uneltele necesare să ne ajute să ne îmbunătățim viața?

 

Creierul nostru funcționează precum un calculator. Deși ne considerăm cea mai inteligentă făptură creată de Dumnezeu, creierul nostru chiar funcționează într-o manieră mecanică. Are un fel de pilot automat menit să recumoască anumite tipare și acționează în funcție de programul pe care îl are instalat.

 

Dacă pronunț un cuvânt precum „brad”, tu automat te vei gândi la un brad de crăciun indiferent că este sau nu împodobit, dar sunt slabe șanse să te gândești la un soi de brad cu care nu ai avut vreo amintire.

De când te naști, înveți de la cei apropiați ție cum să reacționezi astfel încât să primești ceea ce ai nevoie pentru a supraviețui. Pe parcursul creșterii tale, îi vei urmări pe toți cei care îți sunt alături, pentru a afla cum funcționează, ce fac în anumite situații, cum gestionează anumite probleme și care este reacția lor firească în anumite condiții.

Când ai crescut și ai posibilitatea de a-ți întemeia propria ta familie, vei acționa involuntar, fie exact ca și familia din care provi, fie exact opusul, ceea ce înseamna oarecum același lucru, deoarece nu ai capacitatea dezvoltată de a te comporta conștient și independent de experiența vieții tale. Ai uitat cum este să fii unic și să acționezi independent. Să reacționezi așa cum simți tu, dar independent de tot ceea ce ai fost învățat să gândești.

Dacă ai ajuns până aici, probabil că te vei întreba ce sens a avut toată experiența vieții tale, dacă nu trebuie să reacționezi întocmai cu ceea ce ai învățat.

Viața ta a fost deosebit de importantă atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău, dar frica legată de experiența viații tale este cea care te trage înapi și nu te lasă să-ți trăiești viața la adevăratul tău potențial.

Am cunoscut o mămică foarte simpatică, iar o cunoștință de a noastra mi-a povestit despre ea un lucru fascinant. Mergea să-și aștepte copilul să iasă de la grădiniță și cunoștința noastră comuna o însoțea. Grădinița avea niște trepte ciudate la intrare, care nu tocmai respectau standardele de construcție în vigoare, iar copiii când ieșeau de la clase, se împiedicau de pragul ușii, ciudat realizat și acesta, nu reușeau să pună piciorul pe scara și cădeau lovindu-se la genunchi.

Primul copil care a ișit, s-a împiedicat și mai pe urmă s-a speriat foarte tare și a început să plângă. În acel moment, mamica noastră, i-a explicat prietenei ei cum fiecare copil are exact aceeași problemă, dar diferența este modul în care reacționează părinții. Prietena ei nu a înteles foarte bine. A văzut din nou cum iasă un copil, se împiedica și cade și acesta. Mămica lui, foarte isteric și îngrijorată începe să strige la copil și să fugă în ajutorul său. Copilul, văzându-și mama așa de îngrijorată și auzind strigătele acesteia, începe să plângă ca din gură de șarpe.

În cele din urmă, iasă și copilul așteptat și precum toți copiii, se împiedica și cade. Prietena mamei, în acel moment, a vrut să fugă la copil și să îl ajute, dar observă că nu poate înainta de mâna mamei micuțului. Aceasta, pe un ton foarte blând îi spune că băiatul ei nu este speriat și stie că mama lui îi este alături, dar nu este necesar să tragedizeze toată situația pentru că acest lucru nu ar ajuta cu nimic ci din contră ar crea panică și i-ar încărca negativ emoțional pe amândoi. Copilul se apropie de mașină, merge la mama lui, care se apleacă la el, îl întreabă dacă s-a lovit rău, dacă îl doare, îl sărută pe frunte și îl ajută să se așeze pe bancheta din spate a mașinii.

Din această întâmplare, prietena ei a înțeles că uneori copii nu simt atâta durerea precum spaima corelată cu evenimentul, iar dacă le dai motive suplimentare de a se înspăimânta, situația devine chiar traumatizantă, iar copilul va reacționa isteric de fiecare dată când se va lovi, indiferent de gravitatea loviturii.

Te-ai gândit vreodată dacă modul în care reacționezi este autentic sau indus?

Te-ai gândit vreodată că probabil ai putea avea mai multe beneficii, reacționând diferit. Anthony Robbins spunea că dacă faci ceea ce ai făcut întotdeauna, vei obține aceleași rezultate pe care le-ai obținut întotdeauna.

În momentul în care îți dai seama că viața ta are nevoie de o schimbare și te hotărăști să-ți asumi responsabilitatea, în mod conștient și absolut, asupra propriei tale existențe, vei constata câte tipare greșite ai acumulat de-a lungul timpului. Vei observa câte dintre deciziile tale au fost influențate de familie, de prieteni, de reclame, de modă, de ceea ce ai învățat în școală sau ceea ce ți-au spus alții că ar trebui să simți sau să gândești.

Abia atunci vei reuși să faci o schimbare în viața ta. Atunci când vei acționa conștient. Atunci când decizia ta de a învâța să înnoți va depăși bariera impusă de cei din jur care susțin că poți să te ineci, să te prindă un pește de picioare, să te prindă un vârtej și să te traga în jos până când îți vei da suflarea.

Frica este principalul sentiment pe care părinții, din lipsă totală de prezență, îl transmit copiilor fără cea mai mică remușcare. Frica este primul păcat cunoscut de omenire și reprezintă prima treaptă spre cădere, dar cu toate acestea se dă cu prea mare ușurință mai departe.

Dacă fiecare om ar fi suficient de responsabil și de conștient de proprii săi demoni, ar încerca să-i învingă singuri pentru a-și salva copii de la aceste încercări.

Frica poate fi depășită, prin iubirea pentru cei dragi ție:

 

Adam și Eva au transmis păcatul lor mai departe deoarece nu l-au corectat la timpul potrivit și nu au reușit să realizeze responsabilitatea pe care o aveau față de proprii copii.

 

De multe ori, chiar dacă realizezi care este responsabilitatea ta și dorești din tot sufletul să îți rezolvi singur problemele astfel încât să nu le dai moștenire, nu reușești datorită tiparelor de gândire obținute până în prezent.

Când am realizat că viața mea, era în realitate suma învâțăturilor acumulate de-a lungul timpului, într-o mult mai mare proporție decât dorințele mele autentice, am decis să fac o schimbare.

Deși intenția a fost bună, necesară și responsabilă, am ajuns la concluzia că nu am resursele necesare. Este ca și cum ai avea alt sistem de operare decât cel pe care dorești să îl folosești. Am decis că dacă toată experiența mea și cunoștințele mele sunt regizate de către alte persoane și nu-mi servesc în ceea ce doresc eu să realizez în viață, acest lucru poate fi reparat la fel de ușor cum a fost implementat.

Dacă orice faci, primul sentiment al tău este frica, atunci învață de la cei care au acționat în ciuda fricii.

Dacă răspunsul tău la orice ți se cere, este da, din cauza dorinței de a nu supăra persoanele dragi ție, întreabă-te dacă răspunsul tău este corect din punct de vedere al sufletului tău. Ești sinceră față de tine? Dacă nu, atunci nu poți fi sinceră nici față de cei din jurul tău, iar nemulțumirea ta se va amplifica odata cu trecerea timpului și acest lucru se va imprima în cele din urmă pe chipul tău, deoarece cutele majoritare se imprimă pe chip, iar tu vei avea cute de incruntare în loc de cele provocate de un zâmbet larg.

Dacă ai auzit proverbul „lauda de sine nu miroase a bine” și ai crezut cu tărie acest lucru, dă-mi voie să-ți spun că lauda de sine te ajută să conștientizezi lucrurile bune pe care le faci și te îndeamnă să faci cât mai multe. Lauda din exterior, de multe ori, ar putea fi doar din invidie și astfel sentimentul pe care îl vei primi, nu va avea același efect pozitiv asupra ta.

Dacă ți se spune să nu spui niciodată, niciodată, atunci spune cu toată vocea pe care o ai că Dumnezeu NICIODATĂ nu te părăsește.

Nu te lăsa îngrădit de nici un cuvânt, deoarece cuvintelor noi le-am dat însemnătate și putere, prin sentimentul pe care l-am atașat cuvântului de fiecare dată când l-am întâlnit.

Țin minte că de fiecare dată când am auzit cuvântul special a fost pentru a caracteriza o persoană cu nevoi speciale sau o situație specială, într-un mod negativ și astfel pentru mine cuvântul acesta a căpătat o semnificație negativă, chiar dacă în mod normal, alte persoane folosesc cuvântul pentru a descrie situații cât se poate de pozitive.

Acesta este principalul motiv pentru care înțeleg tinerii care folosesc cuvinte în altă limbă în combinație cu limba mamă. Ei încearcă oarecum să schimbe sensul cuvântului. Același cuvânt, în limba engleză, are altă semnificație datorită sentimentelor transmise la folosirea acestui cuvânt și astfel ai o altă percepție asupra aceluiași lucru văzut din unghiuri diferite.

Același lucru banal, îl putem extinde la lucruri deosebit de serioase. Uneori în viață, ni se pot întâmpla lucruri deosebit de dureroase, de dificil de înțeles, traumatizante și în urma cărora îți pierzi dorința de a trăi.

În aceste momente este bine să ne gândim că durerea este recentă, aproape și că suntem mult prea implicați încât să privim problema în ansamblu. Dacă reușim să vedem problema în ansamblu, vom reuși să înțelegem că fiecare experiență în viață, este spre binele nostru, chiar dacă acest lucru poate fi foarte dificil de acceptat.

Am învățat că dacă în momentul de față nu avem nici o posibilitate de a înțelege perioada prin care trecem, motivul pentru care trecem printr-o anumită experiență sau motivația necesară pentru a înainta în viață, putem adopta o atitudine pe care o dorim, chiar dacă încă nu o deținem. După cum spune Dale Carnegie, dacă ne comportăm, sau vorbim „ca și când“ avem toate șansele ca în final să gândim sau să ne comportăm întocmai ca și cum am fi dorit.

Este posibil să nu fiu o persoană foarte curajoasă, dar dacă mă comport ca și când aș fi, adică, dacă în mintea mea mă gândesc la un personaj foarte curajos și acționez așa cum mă gândesc că ar reacționa respectivul personaj, cu timpul, reușesc să devin eu personajul curajos.

Este drept că ne aflăm într-o perioadă în care toată lumea ne arată ce nu funcționează la această țară, la sistemul medical, juridic, educațional defectuos, la faptul că românul nu ar mai avea educația elementară și bunul simț care era odată și nu-și mai cunoaște istoria. Este adevărat că ți se spune că orice lucru din exterior, sau al altor persoane este mult mai bun decât ceea ce ai avea tu, dar cu toate acestea poți să te educi altfel. Această gândire nu a adus țării nimic bun.

Pentru a-ți schimba acest mod de gândire, este necesar ca o perioadă să nici nu te uiți la ce are altcineva, indiferent dacă acel cineva este vecinul, o altă țară sau o altă familie. Ai nevoie de o perioadă în care singura știre să fie ce lucru bun s-a mai realizat în ograda ta. Încearcă să-ți sărbătorești fiecare succes.

Dacă astăzi te-ai operat, atunci sigur cea mai mare realizare de pe pământul acesta este că ai reușit să îți deschizi ochii, sa te dai jos din pat, să scapi de sonda urinară și să reușești singură să mergi la toaletă. Vei face prima mâncare, vei merge prima zi la lucru și vei realiza câte lucruri care ți se păreau neesențiale și pe care considerai că ți se cuvin, sunt de fapt daruri care te fac mai degrabă o persoană alintată, iubită și răsfățată, dacă nu de cei din jurul tău, atunci de însăși viața, de Dumnezeu, de toate păsările din natură sau animalele care te înconjoară. Chiar poți vedea o altă față a vieții dacă îți dorești cu adevărat.

Gândirea pozitivă funcționează în timp, dar funcționează corelat cu experiențele de care avem nevoie, nu neapărat de ceea ce credem noi că ne dorim. Uneori dacă observi că o dorință nu îți este îndeplinită, înseamnă că încă nu a venit momentul necesar, sau că probabil ca să te bucuri de acea realizare sunt necesare alte experiențe care să te ajute să înțelegi ceea ce ți se întâmplă.

Sunt momente în viață în care cădem într-o depresie profundă din care nu credem ca mai reușim să ne ridicăm vreodată. În aceste momente vei conștientiza din plin ceea ce ai acumulat. În aceste momente îți vei auzi din plin toate gândurile și vei realiza că acestea nu te ajutau deloc dar ai fost prea prins în „caruselul viații” ca să recunoști.

Am observat că aceste momente pot fi depășite, doar dacă motivația este deosebit de puternică sau dacă determinarea ta de a trece peste această etapa este în concordanță cu ceea ce își dorește sufletul tău. Pentru a ști ceea ce își dorește sufletul tău ai nevoie de liniște, iar liniștea în astfel de momente este greu de dobândit. În aceste momente încearcă să te setezi pe ceea ce consideri că este bine.

În aceste momente întunecate am citit atâtea cărți de dezvoltare personală încât nu le mai tin minte, dar în momentele de nevoie, în loc de nu pot, în gândul meu răsunau puternic citatele cărților care m-au ajutat să ies din acea ceață sumbră.

Momentul în care te hotărăști să îți accepți pacea interioară, este momentul în care începi să trăiești. Nu este suficient să inspiri și să expiri pentru a trăi la adevărata valoare a vieții tale. Este necesar ca fiecare celulă din corpul tău să îți simtă prezența, iar acea prezență nu este altceva decât iubirea.

Osho, spunea ca Iubirea este Dumnezeu și eu cred că are perfectă dreptate. Viața la orice nivel este energie. Fiecare celulă, organ sau sistem este energie. Tot ceea ce ne înconjoară este energie materializată. Dumnezeu nu se poate materializa deoarece este materializat în tot ceea ce emană iubire, iar cum iubirea nu este cineva palpabil, ci se regăsește în tot și în toate, în funcție de decizia fiecăruia de a trăi în iubire sau frică (liber arbitru), Dumnezeu nu poate fi niciodată palpabil.

Frica, nu este vreun bau-bau așa cum mulți își învață copiii, ci este absența iubirii, la fel cum întunericul este absența luminii. Întunericul nu există în realitate. Nu poți vedea întunericul. Nu poți pune mâna pe el. Nu poți arăta întunericul, pentru că atunci când vrei să îl arăți, va trebui să te aflii într-o cameră luminată și să arăți spre cea în care nu a pătruns încă lumina.

Răul nu există, ci doar absența binelui, a iubirii, a luminii, a speranței, a empatiei a tot ceea ce este pozitiv și bun. Știind acestea, vei putea simți cu mai mare ușurință că nu poți fi decât iubită, frumoasă, dorită și apreciată.

Bolile trupului, așa cum susține Valeriu Popa, în cartea sa extraordinar de utilă „Dăruim lumină și iubire” sau Lise Bordeaux în cărțile sale și anume tipare greșite de gândire pe care dacă le corectăm putem să ne dobândim sănătatea.

Nu ar trebui să fim fantici și să începem să ne rugăm în momentul în care avem nevoie urgentă de operație, crezând că va veni miracolul și ne va salva, că în acel moment nu facem altceva decât să înlăturam rând pe rând toate bărcile pe care Dumnezeu ni le trimite ca să ne salveze. Totuși, în momentul în care problema nu este iminentă, ar trebui să reușim să ne schimbăm tiparele de gândire astfel încât să alungăm boala și necazurile.

Nu trebuie să înțelegem respectivele cărți ca pe o vină a noastră pentru tot ceea ce ni se întâmplă, pentru că multe dintre crucile pe care le purtăm sunt ale familiei și probabil nu avem cunoștințele necesare să înțelegem fiecare lucru și motivul pentru care ni se întâmplă, dar cu schimbarea modului de gândire, schimbăm și modalitatea de gândire a genelor pe care le purtăm și astfel putem ajuta la refacerea drumului familiei noastre spre lumină și sănătate.

Greșeala pe care o facem în general atunci când dorim să facem o schimbare în viața noastră, este că în loc să vedem problema din exterior, noi ne considerăm, noi înșine problema.

Dacă un om minte, noi îi spunem că el este mincinos.

Daca un copil face o boacănă, îi vom spune că el este rău.

În realitate greșim fatal. Copiii care fac lucruri urâte, se pot corecta, dar în momentul în care din verb ai facut adjectiv și i l-ai pus copilului în frunte, acea acțiune este precum un blestem. Copilul știe că el este ceva rău, ceva care nu ar trebui să fie și atunci când se identifică cu ceva rău, automat micul său calculator intern îi va furniza toate acele imagini din realitate, filme, jocuri, povești etc în care este descris răul, iar în scurtă vreme se va crede rău și va ajunge în viață să facă tot ceea ce el consideră că este mai rău, iar când cineva bate recordul, va încerca la rândul său să fie și mai rău astfel încât să fie în corelare cu ceea ce i s-a spus ca este. De ce? Pentru ca este mult mai bine să fi cineva, băgat în seamă decât să fi un nimeni! E dureros, dar adevărat.

Gândurile pe care le avem ne pot aduce experiențele vieții.

Cuvintele pe care le spunem sunt energie creatoare pe care o dăruim cuiva.

Faptele pe care le facem este ultima parte a creației.

În ultima vreme este foarte dificil să nu te întâlnești cu depresia, deoarece oamenii au fost creatâți ca să interacționeze, iar în ultima perioadă, toată lumea interacționează superficial și virtual.

Inițial am crezut că este vorba despre un sistem bolnav, sau ceva complot care dorește să ne dezbine și să ne conducă, dar realizez că nu este altceva decât o altă etapă a creației.

Se spune că fiecare lucru, oricât de mic ar fi, are toate caracteristicile unui univers.

Copilul se naște singur, are nevoie de mama și tata pentru a învâța lucrurile elementare și a oferi familiei ceea ce a fost pierdut, are nevoie de societate pentru a evolua și a ajuta societatea să evolueze, iar în final are nevoie doar de Dumnezeu pentru a se debarasa de toate energiile negative pentru ca să poată să se reîntoarcă acolo în împărăția cerurilor.

Același lucru este valabil și pentru societate. Inițial a fost Adam și Eva, copiii acestora, evoluția omenirii pe mai multe planuri și rezolvarea tuturor problemelor karmice, iar în final va trebui să învâțăm să ne interiorizăm, să ne îndreptăm spre propriul suflet, iar prea multă lume în jur, ar putea să te distragă de la acest scop.

La un pahar putem vedea partea plină a paharului, sau partea goală. Pentru a avea sănătate fizică, mentală și spirituală este necesar să vedem partea plină a paharului. Asta nu înseamnă să ne lăsăm călcați în picioare ci să fim mai prezenți, mai responsabili de propria fericire și iubire.

În toată evoluția omenirii, consider că iertarea este cel mai greu de acordat. Susținem de multe ori că am iertat pe toată lumea și că am trecut peste toate obstacolele vieții, dar este așa?

Uneori sunt doar cuvinte sau șiretlicuri prin care noi reușim să mergem mai departe, dar adevărata iertare vine în momentul în care înțelegem motivele pentru care o anumită persoană ne-a greșit.

În momentul în care înțelegem că este posibil ca și noi, la rândul nostru dacă ne-am afla într-o situație similară și având experiențe similare de viața să reacționăm în mod similar, abia atunci putem spune că avem capacitatea de a ierta respectiva persoană. În momentul în care susții că nu înțelegi pe cineva, sau ceva, viața înțelege că trebuie să îți ofere șansa de a înțelege și astfel este posibil ca în această viață, sau într-o viață viitoare să îți creeze un scenariu din care tu să reușești să înțelegi. Din acest punct de vedere multe persoane consideră că Dumnezeu le bate. Cum ar putea? Daca el iartă mai mult ca și oricine și iubește mai mult decât oricine, iar pe planeta asta există oameni pe care îi considerăm foarte răi și pe care părinții lor îi iartă și îi iubește, oare tu spui că Dumnezeu e mai prejos decât ei? Nu cred. Ceea ce ți se oferă este o experiență de viață pe care tu o doreși și nu o înțelegi, din care vei învăța să ierți, iar această iertare te va desprinde de karma în care ești prins și astfel vei putea zbura liber spre cer. Este un ajutor enorm, însă pentru care s-a găsit o explicație slabă.

Trebuie totuși să fim atenți, pentru că a ierta nu înseamnă neapărat a relua legătura fizică și emoțională cu persoana cere ne-a traumatizat sau ne-a afectat existența. Iertarea este ceva interior și nu este necesar tot timpul să fie exteriorizată.

Se spune că dacă am avea credință cât un bob de grâu, am putea muta munții. Este adevărat. S-a întrebat cineva, de ce Iisus, de fiecare dată când vindeca pe cineva îi spunea sa plece și să nu vorbească cu nimeni un anumit timp? Mai spunea și că nu el a vindecat omul, ci credința sa.

El știa. E adevărat. Nici Dumnezeu nu te poate ajuta, dacă tu nu vrei. Este vorba de credința ta. Nu de religia ta, ci de ceea ce crezi în legătură cu orice subiect din viața ta.

Dacă apare un vraci, o metodă de tratament, o plantă miraculoasă, iar tu crezi că așa este, te vei vindeca. Foarte multe persoane s-au vindecat de boli oribile cu ajutorul zaharinei. Era la început și nu se cunoștea gustul acesteia, dar oamenii au avut atâta credință în zaharina respectivă încât aceasta i-a vindecat. Nu zaharina, sau medicul, ci credința pacientului.

De ce să nu spui nimănui?

Pentru că îți va spune că este zaharină și că nu are nici o valoare terapeutică și nu există nici un motiv pentru care tu sa te faci bine și atunci toată credința ta se duce și boala se întoarce pentru că procesul de vindecare încă nu a fost finalizat.

Uneori boala se ține de noi pentru că încă avem ceva de învățat. Alteori nu ne părăsește pentru că la nivel de suflet am consimțit că ne vom da viața pentru cei apropiați nouă, iar credința lor întârzie să apară atata timp cât noi ne putem vindeca și astfel trecem în neființă.

Sunt momente când nu avem suficientă credință în tratamentele pe care le urmăm, în dieta noastră sau în dragostea pe care cei apropiați nouă ne-o poartă.

Uneori ne axăm așa de mult pe boală încât noi suntem cei care nu îi dau drumul și o întreținem.

Ideea este să nu fugim nici înspre boală și nici contra ei. Acceptă realitatea dar trăiește viața ca și când ai fi perfect sănătos. Pentru asta trebuie să găsești plăcere chiar și în lucruri în care nu ai putea crede că se poate.

Încearcă să urmezi un tratament, fara a conștientiza gravitatea sau seriozitatea acestuia. Urmează o dietă, ca pe o joacă, sau ceva placut și sănătos. Dacă te simți epuizată și vrei să stai în pat, citește ceva astfel încât mintea ta să nu poată spune că bolești.

Mergi în aer curat și dansează!

Era o carte, căreia nu-i mai țin minte numele, dar în care un copil era în spital pe cale să se stingă, iar un iluminat îi spune tatălui său că singura salvare a copilului este ca el să danseze. Îngrozit, tatăl, nu înțelege cum ar putea face așa ceva. Simplu. Dacă ai moarte în jurul tău, o atragi, dar dacă dansezi, o alungi. Un om bucuros și în suflet, aduce bucurie și viață în jurul său. Asta nu înseamnă că legile universului nu vor funcționa și pentru tine, la fel cum funcționează pentru restul omenirii, dar un copil, nu are vârsta necesară, ca să treacă în lumea celor veșnici, decât dacă această experiență îi este necesară cuiva.

Să ne gândim la ce am greșit, la ce nu am făcut sau ce ar fi trebuit să facem, nu ajută pe nimeni, dar a ne trăi viața din plin, cu bucurie voie bună, ne aduce experiențe plăcute care merită a fi trăite.

Vă doresc ca începând din acest an să fiți sănătoase, pline de viață și bucurie!

 

 

Site creat în WebWave