De la endometrioză la lupus

10/07/2019

Asemeni endometriozei, lupusul este o afecțiune autoimună dependentă de excesul de estrogen rău.

 

Ce înseamnă afecțiune autoimună?

Reprezintă o reacție a sistemului imunitar de a-și ataca propriile țesuturi sănătoase crezând că sunt invadatori străini.

 

Diagnosticarea lupusului este deosebit de dificilă, deoarece se ține seama de

simptomatologia specifică și pe urmă se confirmă pe baza unor analize cum sunt:

  • Testul anticorpilor antinucleari (ANA) – în care 95% dintre pacienții cu lupus vor avea un rezultat pozitiv, dar ceea ce nu înseamnă că toți pacienții cu ANA pozitiv au lupus
  • Testul de sânge – care indica numărul de globule albe și roșii din sânge precum și cantitatea de hemoglobină din sânge. Rezultatele pot indica o anemie sau un număr scăzut de leucocite, ambele fiind frecvente la lupus.
  • Rata de sedimentare a eritrocitelor - Acest test de sânge determină rata la care celulele roșii din sânge se așează pe fundul unui tub. O rată mai rapidă decât cea normală poate indica o boală sistemică, cum ar fi lupusul.
  • Echocardiograma (ECG) - Dacă medicul suspectează că lupusul ar ataca inima, un ECG poate fi deosebit de util.
  • Evaluarea urinei - O examinare a unei probe de urină poate prezenta un nivel crescut de proteine ​​sau celule roșii din sânge, care pot apărea dacă lupusul a afectat rinichii (nefrita lupică)
  • Radiografia toracică - Dacă medicul suspectează că lupusul ar ataca plămânii, o radiografie toracică ar poate fi deosebit de utilă.
  • Biopsia renală - Lupusul poate afecta rinichii în mai multe moduri, astfel încât o biopsie ar putea fi concludentă
  • Exista totuși și situații de analize anormale în care depistarea lupusului poate fi cu adevărat complicată. Dacă anticorpii ANA sunt pozitivi și sunteți în situația a 3% din populație care analizele prezinta DFS70 intens pozitivi atunci diagnosticul poate fi pus cu ajutorul unei diagrame concepută de către o echipă de medici din Franța de la spitalul din Paris Pitie Salpetriere Charles Foix. Conform studiului, din acest procent de 3% sunt doar cazuri izolate în care persoanele prezintă simptome reumatice caracteristice lupusului și în acest caz diagnosticul se pune pe baza acestei diagrame în funcție de analize și simptomatologie.

După cum puteți vedea, diagnosticarea lupusului nu este un proces foarte simplu și este nevoie de o analiză aprofundată a mai multor factori.

 

Simptomatologie frecvent întâlnită:

  • Oboseală cronică
  • Dureri articulare care pot fi de diferite intensități
  • Dureri musculare
  • Rigiditate, edem
  • Dificultăți de respirație
  • Dureri în piept
  • Dureri de cap
  • Febră inexplicabila apărută în general din lipsa de oxigen și spații închise
  • Erupții cutanate și arsuri solare
  • Depresie și anxietate
  • Insomnie
  • Vedere încețoșată și ochi uscați
  • Ulcerații nazale, afte bucale
  • Anemie și slăbiciune
  • Pierderea memoriei, confuzie, lipsa puterii de concentrare, lapsus
  • Complicații care includ un risc mai mare pentru tensiune arterială crescută și boli cardiace, leziuni renale, leziuni pulmonare, infecții, convulsii și accident vascular cerebral
  • Creșterea sau pierderea în greutate
  • Umflarea articulațiilor
  • Căderea păruluiparului
  • Durere toracică
  • Fenomenul lui Raynaud (mâini și picioare reci datorită expunerii la frig și a circulației deficitare cu schimbarea culorii degetelor în vinețiu sau chiar alb)

Crizele nu sunt constante ci au o perioadă a anului în care apar și pot dispărea la fel de brusc pentru o perioadă de timp. Desigur că nu se referă la toate simptomele bolii ci mai curând la partea dureroasă și inflamată care afectează într-o foarte mare măsură viața de zi cu zi.

Simptomele sale sunt destul de asemănătoare cu alte boli, cum ar fi boala Lyme, tulburări tiroidiene și fibromialgie, alte boli reumatice, motiv pentru care, de obicei, rămâne nediagnosticată pentru o perioadă mai lungă de timp. Femeile sunt mai predispuse la lupus decât bărbații.

 

La persoanele sensibile genetic, lupusul poate fi declanșat de:

  • Infecții virale - cercetătorii au suspectat o legătură între lupus și virusul Epstein Barr (EBV) - cunoscut sub numele de agent care cauzează mononucleoză. Dar în urma unui studiu din 2005 s-a renunțat la această idee.
  • Stresul cronic sau acut - Cei care suferă de lupus raportează stresul ca fiind principalul motiv de apariție. Stresul cronic suprimă sistemul imunitar printr-un lanț complex de evenimente, care poate duce, în cele din urmă, la un risc crescut de infecție.
  • Dezechilibrele hormonale – excesul de estrogen poate declanșa apariția afecțiunii. Producția de estrogen este cea mai mare în timpul sarcinii și chiar înainte de menstruație - două perioade în care femeile simt multe simptome precum cele descrise la lupus. Incidența și severitatea LES scad, teoretic, după menopauză, moment în care scade și cantitatea de estrogen din organism. Estrogenul afectează sistemul imunitar în mod direct.
  • Intoxicarea cu metalele grele, cum ar fi mercurul (din pește, usturoi), plumbul și aluminiul (oale, tigăi). Mercurul afectează organismul direct prin schimbarea structurii țesuturilor ceea ce poate provoca sistemul imunitar să atace aceste țesuturi deoarece nu le mai recunoaște.
  • Cercetările în domeniu arată că expunerea la bacteriile Staphylococcus aureus (Staph) pot declansa debutul simptomelor lupusului.
  • Sunt motive plauzibile să suspectăm o legătură între lupus și endometrioză: nivel ridicat de estrogen negativ, dietă similară, afecțiuni autoimune, probleme cu imunitatea deficitară, simptomatologia se înrăutățește la aceeași factori externi mai puțin partea cu expunerea la soare.

Cele mai frecvente complicații ale lupusului includ:

  • Rinichii - Până la 40% dintre pacienții cu lupus dezvoltă complicații renale. Umflarea extremităților inferioare este adesea primul semn fizic al afectării rinichilor.
  • Plămânii - Aproximativ 50% dintre bolnavii cu lupus vor dezvolta probleme pulmonare. Una dintre cele mai comune afecțiuni pulmonare, pleurezia, se găsește adesea la cei cu lupus. Semnul distinctiv al acestei stări este inflamația membranei care înconjoară plămânii. Pneumonita acută cu lupus este, comună și se caracterizează prin durere toracică, dificultăți de respirație și o tuse uscată care poate conține sânge.
  • Inima și sistemul circulator - bolile cardiace au apărut ca o cauză majoră de morbiditate și mortalitate în SLE. Studiile recente au confirmat faptul că riscul unui atac de cord la pacienții cu SLE este crescut între nouă și cincizeci de ori față de populația generală. Lupus este considerat acum un factor de risc independent pentru dezvoltarea aterosclerozei - cauza principală a bolii coronariene și o afecțiune foarte asociată cu inflamația sistemică.
  • Sistemul nervos - La adulți, aproximativ 28 până la 40% din simptomele neurologice se dezvoltă înainte sau în jurul diagnosticului de SLE. Un studiu retrospectiv al unui număr de 185 de copii chinezi pe o perioadă de 20 de ani a constatat că 11% aveau simptome neurologice la momentul diagnosticului și suplimentar 16% au prezentat simptome în decursul unui an. Cele mai frecvente afecțiuni includ pierderi de memorie, migrene, dureri de cap, convulsii, amețeli și tulburări de dispoziție.

Dieta specifică:

În general dieta care se va respecta este aceeași cu dieta de endometrioză cu deosebirea că în cazul lupusului se reduce (sau chiar se elimină) consumul de usturoi și salată alfalfa.

Alimentele care înrăutățesc lupusul:

  • Glutenul: Glutenul este un tip de proteine ​​găsită în grâu, orz, secară și cele mai multe produse care conțin făină. Mulți oameni nu pot să digere în mod corespunzător această proteină ceea ce duce la o încetinire a tranzitului, o inflamare a intestinului motiv pentru declanșarea lupusului.
  • Grăsimile trans: Aceste grăsimi se găsesc în hrana rapidă (fast food), în multe alimente prăjite și alimente ambalate / prelucrate și pot duce la inflamații și probleme cardiace. Deoarece persoanele cu lupus metabolizează dificil grăsimile saturate, ar trebui să limiteze consumul de brânză, carne roșie, alimente cremoase și alte alimente ambalate sau intens procesate.
  • Zahărul: zahărul cauzează inflamație și prin urmare crește durera din organism.
  • Alimentele bogate în sodiu: deoarece lupusul poate deteriora rinichii - prin nefrita lupică, este bine să nu facem excese de nici un fel și astfel nici de sare.
  • Alcoolul și prea multă cafeina: Acestea pot crește anxietatea, agravează inflamația, distrug ficatul, cresc durerea și provoacă deshidratare și probleme legate de somn.
  • Anumite leguminoase: semințele și germenii de alfalfa, fasolea verde, arahidele, soia și mazărea conțin o substanță care sa dovedit că declanșează apariția lupusului la anumiți pacienți (deși nu la toți). Reacțiile negative la anumiți pacienți sunt considerate a fi cauzate de aminoacidul L-canavanină.

 

Care sunt alimentele care ajută la tratarea naturală a afecțiunii:

  • Curcuma. Curcumina este un ingredient activ din turmeric, care s-a dovedi foarte eficient în tratamentul bolilor autoimune cum ar fi lupusul, endometrioza, boala celiacă, bolile tiroidiene
  • Ghimbirul pentru stările de greață, scăderea tensiunii, este un bun antiinflamator
  • Oțetul de mere ajută la detoxifierea organismului și absorbția nutrienților
  • Uleiul de cocos eficient în reglarea colesterolului, îmbunătățește digestia, echilibrează sistemul imunitar
  • Sarea Epsom: băile cu această sare îmbunătățesc absorbția magneziului, îndepărtează toxinele, reduce durerea articulară
  • Busuiocul are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante, elimină stresul, îmbunătățește funcția organelor, ameliorează starea dxe oboseală
  • Seminte de in sunt o sursă bogată de acizi grași omega 3 care reduc inflamația, îmbunătățesc funcția renală
  • Ceaiul verde care este considerat a fi cel mai bun ceai din lume deoarece poate să atenueze simptomele lupusului și să reducă inflamația potrivit studiilor efectuate.

Medicamentele prescrise în general pentru aceată afecțiune sunt:

  • Medicamentele imunosupresoare: Acestea includ ciclofosfamida (Cytoxan®), metotrexatul (Rheumatrex®) și belimumabul (Benlysta®). Sunt folosite pentru a ajuta la controlul inflamației și a sistemului imunitar hiperactiv. Acestea pot reduce durerea și inflamația, dar pot provoca și multe efecte secundare grave. Medicamentele imunosupresoare reduc abilitatea corpului de a lupta împotriva infecțiilor și a virușilor și pot chiar crește riscul de apariție al cancerului. De asemenea, provoacă efecte secundare renale, probleme cu vezica urinară, căderea părului, menstruații neregulate, leziuni pulmonare, pancreatită și o formă alergică de hepatită și sensibilitate ridicată la soare.
  • Medicament anti-reumatism: un medicament utilizat pentru prima dată pentru malarie, hidroxiclorochină (Plaquenil®) este utilizat pentru tratarea artritei reumatoide, a unor simptome de lupus, a artritei copilariei și a altor boli autoimune. Efectele adverse ale medicamentului sunt multimple si pot cauze chiar și deces, conform prospectului.
  • Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: sunt adesea folosite pentru dureri articulare, dureri musculare, dureri de cap și sensibilitate. AINS pot provoca reacții adverse, inclusiv leziuni renale și leziuni hepatice.
  • Steroizii: prednison și hidrocortizon, care sunt folosiți pentru a reduce umflarea, durerea, erupțiile cutanate și inflamația. Acestea pot provoca numeroase efecte secundare diferite, cum ar fi creșterea în greutate, umflarea feței, modificări hormonale, acnee, risc crescut de pierdere osoasă și modificări ale dispoziției, cum ar fi iritabilitatea, agitația, excitabilitatea, insomnia sau depresia.
  • Medicamente pentru tensiunea arterială și anticoagulante: acestea sunt utilizate pentru a trata problemele legate de coagularea sângelui și modificările tensiunii arteriale. Efectele secundare pot pune viața în pericol și includ sângerări crescute, tensiune arterială scăzută, slăbiciune și probleme cardiace.
  • Hormoni sintetici și pilule contraceptive: uneori folosite pentru a regla hormonii și a combate efectele secundare ale altor medicamente, acestea pot crește riscul de endometrioză, probleme de coagulare a sângelui, creștere în greutate și multe altele.
  • Citostaticele care doar cuvantul ne amintește de toate efectele adverse posibile.

Având în vedere variantele, putem concluziona că o medicație corespunzătoare și care să nu interfereze cu endometrioza și agravarea altor afecțiuni nu avem, iar din acest considerent și datorită faptului că pentru această afecțiune nu se găsesc informații suficiente, pe endometrioză nefiind nici un articol sau cercetare publică, singura medicație valabilă ar fi cea naturistă și de adaptare a dietei la noile cerințe impuse.

Până în prezent am încercat uleiul de cânepă mai concentrat pentru perioadele de crize și se pare că are efect, dar concluzionăm pe parcurs.

 

Sursă:

https://www.verywellhealth.com/natural-lupus-remedies-89288

https://www.ndtv.com/health/living-with-lupus-8-best-home-remedies-for-lupus-1850135

https://draxe.com/top-5-lupus-natural-treatment-remedies/

https://healthygut.com/articles/how-to-heal-naturally-from-lupus/

https://drjockers.com/19-ways-heal-systemic-lupus-naturally/

http://www.sfatulmedicului.ro/Lupusul-si-alte-boli-de-colagen/lupusul-eritematos-sistemic-les-boala-care-afecteaza-organele-corpului_17253

 

Site creat în WebWave