Ce înseamnă sistemul de suport și ce rol are acesta?

14/07/2019

De foarte multe ori auzim în filmele străine vorbindu-se despre sistemul de suport dar niciodată nu facem legătura cu viața noastră de zi cu zi.

Ce este acest sistem de suport?

Dacă ați observat bine, de fiacare dată când o persoană se îmbolnăvește și trebuie să treacă printr-un proces de tratament sau de recuperare, este întrebată dacă are sau nu un sistem de suport sigur. Din păcate, la noi în țară nu am fost niciodată întrebată așa ceva și nici n-am auzit alte persoane care să menționeze un astfel de fapt.

Sistemul de suport reprezintă totalitatea membrilor familiei tale, prietenii, rudele sau cunoștințelor pe care tu te bazezi ca să te refaci cât mai repede posibil.

Omul este o ființă care nu a fost creată ca să trăiască în singurătate și prin urmare are nevoie de colaborare, susținere, empatie, iubire, înțelegere. Toate aceste lucruri sunt esențiale pentru a se menține în viață.

În general o persoană care se marginalizează singură suferă de depresie și anxietate care nu face altfeva decât să agraveze afecțiunile deja existente și/sau să aducă la colecție alte boli noi . Toate aceste lucruri nu s-ar întâmpla dacă am socializa mai mult offline unul cu altul și ne-ar păsa cu adevărat de persoanele care ne înconjoară.

Sunt foarte multe persoane cu endometrioză sau alte afecțiuni asemenea, care din păcate nu se vor putea vindeca niciodată din cauza sistemului de suport defectuos.

Din punct de vedere karmic să nu credeți că o persoană bolnavă este destinată să-și rezolve singură problemele. Atăta timp cât ești în contact cu o astfel de persoană (contact fizic, de rudenie sau legături morale) eși părtaș la acea karmă și ești obligat la nivelul cel mai înalt să te comporți corespunzător și să ajuți acea persoană.

Din păcate în zilele noastre, cel care este bolnav este cel care îi înțelege cel mai bine pe cei din jurul său și le ridică moralul, îi sprijină și îi înțelege pentru durerea lor cauzată de boala pe care nu ei o dețin. Este egoist din toate punctele de vedere și din acest motiv sunt foarte multe persoane care nu se vor putea recupera niciodată.

Vorbesc cu foarte multe fete care din păcate nu au nici un sistem de suport. Apropiații nu le înțeleg, nu le sprijină, ba chiar din contră le complică viața mai mult decât le-a complicat viața boala în sine.

Bărbații uită că au jurat la cununia lor religioasă, să lase pe mama și pe tata și să-și iubească soția așa cum Iisus a iubit biserica. 

Mamele și tații uită că rolul lor nu se încheie niciodată atunci când ai un copil.

Rudele uită că atunci când ai fost sănătos le-ai câutat mereu și acum ar cam fi rândul lor să te ajute să ieși din acest impas iar prietenii sunt cei care în general dau bir cu fugiții atunci când ai  problemă. Vorba soțului meu " nimănui nu-i place o rudă săracă sau bolnavă".

Ei uitați că tocmai această atitudine bolnavă și defectă duce la boală și ulterior la deces.

Te uiți cum la o înmormântare toata lumea plânge, urlă și țipă după proaspătul decedat, dar înainte cu o săptămână să decedeze, vorbeau de divorț. Care este motivul urletelor? Acest teatru social nu va salva niciodată pe nimeni, dar empatia, dragostea, iubirea, prietenia, simpla conversație de bun simț cu acea persoană ar fi putut face diferența.

De ce alegem teatrul social în loc de prezența, empatia și iubirea pe care am fi putut să le-o acordăm?

Vrem să salvăm o căsnicie, soția este grav bolnavă, dar tu încă nu poți pleca de la sânul mamei. Trebuie să bagi un om în mormânt ca să te maturizezi? Trebuie cineva să plătească cu propria sa viață ca tu să realizezi ca nu mai ai 2 ani?

Viața nu este tot timpul roz. În viață și mai ales în cuplu, în căsnicia pe care o avem am jurat să ne fim alături și la bine și la rău.

Uneori se întâmplă să credem că răul este mai mult decât binele. Ai văzut vreodată filmul "Marți cu Moris"? Chiar cred că poți găsi motive de bucurie în orice situație posibilă.

Citeam într-o carte un paragraf pe care cu greu îl pot uita. Era un tată cu băiatul său grav bolnav în spital. Întrebat de către îndrumătorul său spiritual ce-și dorește, acesta stupefiat îi răspunde ca-și dorește să-și vadă copilul sănătos, evident.

Îndrumătorul său îl îndeamnă să uite de toată tristețea și să se apuce de dansat cu cea mai mare bucurie posibilă.

Cum era să facă așa ceva când copilul său zăcea alături mai mult mort decât viu?

Ideea este simplă: dacă tu ai tristețe și moarte în tine, atunci cum vrei să fii înconjurat de viață? Trebuie tu să fii viață și să emani viață și bucurie și extaz ca să nu poți avea tristețe de jur împrejurul tău.

Este adevărat că aceste lucruri se întâmplă cu un scop pentru fiecare, dar dacă cei din jurul tău și-ar învăța fiecare lecția, iar tu ca și bolnav dorești să te faci bine (într-un mediu plin de iubire nici nu poate fi altfel), nu poți decât să te vindeci. 

Dacă în schimb ai un job stresant, toată familia te secătuiește de puteri și în plus atmosfera din familie nu e tocmai pozitivă, cum să te faci bine? Trăiești dintr-un șoc în altul? Ce te ridică? Ce te face să-ți dorești să trăiești?

Bolnavii din jurul nostru, ne arată că există o parte bolnavă în noi, iar dacă nu vindecăm acea parte, acel bolnav poate să părăsească viața ta, dar apare altul și altul și altul până când fie înveți fie te îmbolnăvești tu, iar dacă nici atunci nu înveți s-ar putea să ai nevoie de un restart. Trebuie să mulțumești unui bolnav pentru că îl întâlnești pentru că el rezolvă o parte din tine dacă tu ești capabil să înțelegi.

Oamenii din jurul nostru depind de noi! Depind pe iubirea și empatia noastră!

Un om ca să fie bine are nevoie de un mediu sănătos ceea ce înseamnă că mediul care l-a îmbolnăvit trebuie să dispară prin schimbare pentru că părăsind acea persoană nu putem părăsi și karma pe care o avem de rezolvat cu acea persoană.

Spune-i omului că îi dorești multă sănătate atunci când efectiv îi dorești acest lucru și ai făcut un minim de efort pentru a-i reda zâmbetul, viața și bucuria!

O seară frumoasă!

 

 

Site creat în WebWave